Munca l-a oripilat pe om

Instantanee verbale
E marti ora 18:30. Departe de a fi un talent in arta scrisului, ma opresc putin din lucru, trag o gura de aer bucurestean in piept, si incep sa scriu cu acelas Arial 10 cu care retina mea s-a obisnuit de ceva vreme. Mintea se blocheaza cand aud in jur zgomotul de santier, care acum pare mult mai alert decat de obicei. Toate problemele discutate in sedinta de mai devreme imi trec prin minte intr-o ordine haotica. Nu…nu are rost sa ma gandesc acum la ele. Sunt toate scrise pe hartie. Hai sa vad ce am de facut maine. Iar sedinte, iar discutii interminabile care de multe ori nu duc la nici un rezultat concret. Iar mail-uri peste mail-uri care odata trimise aduc alte mail-uri. Da…stiu…trebuie sa-mi stabilesc prioritatile. Ce e mai important de facut? Mai important pentru cine? Toate sunt la fel de importante. Toate problemele trebuie rezolvate. O luam sistematic in ordinea ‘numerelor de pe tricou’. Sa fac ce mi-a cerut investitorul? Sa rezolv mai intai lucrurile care ar face treaba sa mearga mai bine? Nu…nu intotdeauna ce se cere de catre beneficiar are si o utilitate practica si de multe ori nici macar un scop precis. Ce bine daca ar fi si santierul o pagina de Word! Sa stergi fara sa lasi urme, tot ce ai facut mai devreme si nu a iesit bine si sa a o iei de la capat…
E vineri ora 16:30. Vad pe ecranul calculatorului un fisier numit ’Instantanee verbale’ si imi aduc aminte ca marti am last ceva neterminat. Am fost interupt din scris de o voce care striga „Domn’ Inginer“. E un apelativ care demult nu mai imi mangaie auzul pentru ca stiu ca e doar o alta problema de rezolvat din multele situatii ce apar zilnic. Citesc ce-am scris marti si-mi dau seama ca acum sunt mult mai relaxat. E vineri si in mare parte problemele majore sunt rezolvate. Nici un glas nu ma intrerupe din scris si zgomotul din santier e parca sunetul unei pendule ce iti spune ca mai ai foarte putin si esti gata…vine week-endul in care problemele se rezolva prin telefon. Sper sa nu fie nevoie sa trec si maine pe aici, sper ca lucrurile sa mearga asa cum au fost stabilite.
Inchei intr-o nota de optimism data de invitatia la bere pe care abia am primit-o de la niste fosti colegi de facultate. Diseara sunt iar student :)

Acest articol este un pamflet; orice intamplari sau personaje asemanatoare unor fapte sau persoane reale este pur intamplatoare.

Aberand rand cu rand

De ce un blog? De ce sa-mi fac blog asa cum am auzit si eu la altii? Din plictiseala, pentru ca mai sunt cateva minute pana la meci si inca nu s-a racit berea cumparata de la magazinul de cacat de la coltul blocului, pentru ca de multe ori ajungi sa faci lucruri pe care te-ai jurat ca nu ai sa le faci niciodata.
De ce se nasc blogurile? Din dorinta de a-ti vedea aberatiile citite de oameni a caror singura vina e ca au accesat linkul pe care l-ai trimis pe mess sau mail? Din dorinta de a te crede important? Iti creeaza impresia ca esti un autor renumit si randurile or sa fie citite de milioane de 'useri'. Daaa...pe net nu mai exista oameni ci 'useri'; ne ascundem in spatele linkurilor si a statusurilor, nu in spatele copacilor si a gardului viu ca atunci cand eram mici...sau ....ca atunci cand eram eu mic......pentru ca generatia asta de agarici ce se cred 'cool' si vorbesc in 'romgleza' a crescut in casa cu mouse-ul in mana, poate si dintr-o complicitate a parintilor care prefera sa-i stie in casa, intr-o siguranta falsa decat sa-i lase afara in lumea asta care a lut-o razna. Defapt....siguranta falsa pentru ca internetul pe cat este de util pe atat de nociv.
Imi dau seama acum, cand stau intr-o plictiseala putreda, cand n-am chef nici sa fut, cand vreau doar sa ma uit la meci, sa beau o bere, ca am din ce in ce mai multe fete, mai multe personalitati nu doar toane (sau 'mooduri' cum ar spune agaricii astia mici). Ma surprind mereu cu starea pe care o am ....acum sunt revoltat, acum sunt aproape fericit, acum doar ma prefac a fi fericit cand defapt mintea mea se uita circumspect la tot ce e in jur si depisteaza doar falsuri. Imi dau seama ca traiest intr-o lume falsa, lume de care sunt dependent. Cateodata as pleca departe doar ca sa mi se faca dor de toate rahaturile care se intampla zi de zi in rahatul asta de oras.
Hai ciao pa !