vineri, 11 septembrie 2009

Strigatul tacut al unui indecis hotarat

Din cugetarile unui dement cronic ce nu sufera de tulburari ale personalitatii ci se bucura de ele in fiecare zi :) :


''Stau in fata calculatorului si nu stiu cum sa incep. Scriu doua cuvinte....sterg...revin si scriu alte dou cuvinte pe care , bineinteles le sterg. Apoi imi dau seama ca defapt asta a ajuns sa ma caracterizeze in ultima perioada fara sa-mi dau seama cand a inceput procesul de transformare. Nu mai exista un Eu bine definit dar nici nu ma aflu intr-un disconfort real dat de acest dans al nehotararilor mele. Nu-mi doresc sa fie alba sau neagra, sau poate vreau dar nu vreau sa ma impovarez cu decizii bazate pe analiza unor factori reali, palpabili. Exista persoane care se asteapta sa stiu ce vreau, fara ca ele sa-mi arate ce-si doresc de la mine. In momentul asta sunt atat de nepasator incat imi pasa la fel de mult de tot ce se intampla. Astept ca cineva sa-mi spuna ce vreau defapt pentru ca eu sa ma pot decide ca vreau exact opusul.''

No comment.

luni, 10 august 2009

Sclavie si camata in stil modern

Ultima veste care...parca nu a surprins decat pe cei ce inca nu constientizeaza sau pe cei carora nu le pasa, e faptul ca 150.000 de angajati din sistemul begetar urmeaza sa fie disponibilizati. Asta pe langa sutele de mii de angajati din sistemul privat ce au ramas deja si vor mai ramane fara locul de munca. Guvernul? Ce plan de iesire din criza ne propune? Ce masuri propune? 'Prima casa', o gluma sinistra si mai inutila decat prezervativul intepat.
Lasand la oparte incompetenta guvernului care, indiferent de ce culoare politica, nu a fost niciodata interesat cu adevart decat de umplerea buzunarelor proprii, trebuie insa de data asta sa recunoastem ca nu politicienii nostrii sunt de vina pentru situatia actuala. FMi-ul, camatarul modern al zilelor noastre, e organismul perfect pentru impunerea unei globalizari, a unei noi ordini mondiale, a unei politici generale, si actioneaza, ca un salvator pervers, pentru interesele cercurilor de interese mondiale. Asta e clar si chiar deloc revoltator. Pentru noi, tinand cont ca mereu am dansat dupa cum au cantat marile forte mondiale, nu e nicio schimbare. Am fost si o sa fim un simplu pion in jocul asta, dar ce e deadreptul revoltator pentru intelectul meu e fata sefului delegatiei FMI in romania, Jeffrey Franks. Accept orice dar nu sa primesc sfaturi si prognoze de la tot felul de personaje oligofrenistice, in fata carora politicienii nostrii se apleaca mai mult decat le permit din punct de vedere fizic burtile ghiftuite si buzunarele pline.
Adica Romania nu merita un personaj mai carismatic? Daca tot ne-o luam la muie cu imprumutul asta pentru care o sa muncim toti de o sa ne iasa pe nas, macar sa o luam de la cineva care sa nu aiba privire suie (cu toate ca suntem obisnuiti cu Base). Nu e mult ce cer...vreau doar sa imi fie creeate conditiile sa pot sa fiu ignorant. Atat. Vreau un circ mai bine regizat. Macar sa-mi creeze impresia ca le pasa de ce credem si noi nastia mai mici si mai prosti.

Singur in mijlocul multimii

Neutrinii sunt particule infinit de mici care calatoresc prin univers cu viteza luminii si nu interactionaza aproape deloc cu materia. Astfel ei trec practic prin orice fara sa isi schiombe traictoria sau sa incetineasca. Asa sunt uneori vorbele celor din jur. Le aud undeva in fundal dar....trec fara sa interactioneze absolut deloc cu mintea mea. Nu te speria...nu am descris simtomele vreunei boli psihice. E pur si simplu, sictirul care atinge de multe ori cota de alarma si chiar de refuz. Pur si simplu nu-mi mai pasa. In mod constient imi dau seama ca asta face ca anumite persoane din jurul meu sa sufere dar...iarasi...asta e viata. E greu sa multumesti pe toata lumea, mai ales cand tu nu esti multumit.
Uite...a ca acum cand tu citesti si te gandesti ...'ce p*** mea abereaza si agariciu asta?' Rabdare....inseamna ca inca nu ai ajuns in starea in care ma aflu eu si deci...esti unul dintre cei norocosi. Rabdare....mai devreme sau mai tarziu o sa fi in locul meu, iar eu....iar eu.....intr-o alta stare poate mai buna sau poate mai rea.
Intre timp...fa ce trebuie sa faci...si lasa vorbele celor din jur sa fie ca neutrinii din univers.

luni, 18 mai 2009

Prostia nativ dobandita

Am auzit multe versuri tampite in multe melodii si credeam ca...nimic nu ma mai poate surprinde in asa fel incat sa ma gandesc serios daca nu cumva rasa umana este cea mai putin evoluata dintre toate, cea mai predispusa la varfuri absolute de prostie. Acum doua zile, in mijlocul padurii, doua familii, compuse din gibonul sot, pitipoanca sotie si copilul fara vreo vina aparenta decat aceea ca s-a nascut din rodul gafaielilor a doua animale ce au scapat ca prin miracol selectiei naturale, o ardeau la un gratar in purul stil romanesc pe care fiecare dintre noi il imbratisam din cand in cand. Pana aici totul e bine, mancare, bautura si relaxare. Dar e suficient? Nici pe departe. Doar nu credeti ca asemenea creaturi ar putea sa vina in natura pentru a se relaxa. Nuuuuuu. Ce idiotenie! Mi-am dat seama de originea nomada a personajelor dupa cele doua masini parcate pe iarba, de-o parte si de alta a gratarului, in ciuda spatiului de parcare amenajat la 10-15 metrii mai incolo, si care culmea...nu costa nimic, deci nu intra in discutie factorul financiar. Dar trecem peste acest mic detaliu cu toate ca semnul ce te anunta ca e interzis parcatul pe iarba era infinit mai mare decat ar putea vreodata sa fie IQ-ul acestor 'migratori' ce au inlocuit caruta dotata cu coviltir, cu masini dotate cu sonorizare marca 'Spaima padurii'. Abia aici urmeaza partea interesanta. Aici e miezul, esenta acestei povesti ce as fi preferat sa fie rodul imaginatiei mele si nu purul adevar. Probabil dintr-un spirit de 'entretainer' gibonii au considerat necesar sa 'incante' intreaga populatie aflata la relaxare, cu niste sunete haotice pe care nu multi le-ar putea considera muzica, si anume cu manele. Dar nu orice manele. Vrand parca sa demonstreze ca suntem inferiori animalelor, cuvintele ' Te iubesc in stil Gabana, esti mai dulce ca bomboana / Te iubesc in stil Armani, ca sa moara toti dusmanii' rasuna in toata padurea. Si atunci imi dau seama ca aveau dreptate parazitii cand spuneau ca Romania e o tara mai plina de maimutoi decat Disneyland.
Si intradevar...e greu sa gasesti un mix bun

miercuri, 18 februarie 2009

Dependenta de stres

Ce faci cand abia ai terminat de facut un lucru si vrei sa te relaxezi dar iti aduci aminte ca ai altceva de facut si altceva si altceva si altceva....un sir ce nu se termina niciodata. Te apuci iar de treaba...dar asta dupa ce fumezi o tigare...ca doar nu e foc. Poti sa mai bei o cafea ca doar nu arde. Mai stai putin pe net sa citesti ce a mai aberat Samo pe blog si abia apoi, dupa ce mai lecturezi ultimele stiri de pe libertatea.ro. esti iar gata de treaba. Nu suntem roboti iar munca asta nu e facuta pentru oricine. Ficatul se duce nu doar de la bautura. Stresul e mult mai nociv. Cu toate ca ne plangem in fiecare zi ca avem traba, ca muncim pana tarziu, ca nu mai avem timp liber....defapt ne place. E doza aceea de masochism pe care majoritatea o avem de la nastere. Nu munca in sine e stresanta ci ideea repercursiunilor ce deriva din faptul ca nu o faci bine, ca nu ai rezultatele dorite. Cine e stresat cand merge la servici si stie ca nu are nici o tinta, nici un barem, nici un sef care sa-i sufle in ceafa, sa-i tipe in ureche si sa-l penalizeze? Stresul nu e cauzat de munca...ci de bani....de nevoia de bani....cat mai multi. Pfffff

joi, 12 februarie 2009

In lumea celor care asteapta

Ne place sa asteptam. Nu...nu in trafic sau la vreo coada la mici si bere. Acolo ne inghesuim, urlam si ne batem sa ajungem in fata. Dar in rest? Cand vine vorba de lucrurile care conteaza si pentru care trebuie sa muncim? Asteptam sa ne vina din cer. Asteptam sa faca altcineva pentru noi. Cand apa ne inunda casa asteptam sa vina armata sa ne scoata din mizerie si noi bem la carciuma. Asteptam salarii mari dar ne consideram nedreptatiti ca trebuie sa mai si muncim. exemplele sunt multe si le stim cu totii dar nu critic. Nu e vina noastra. asa am fost crescuti. Sa asteptam. Ciobanul mioritic asteapta sa-l omoare ceilalti doi, babele asteapta ca drobul de sare sa cada de pe soba, peste copaia in care doarme copilul. E clar...nu e vina noastra. Nu poti sa lupti cu intraga indoctrinare a culturii noastre. Ne miram ca baietii destepti fac bani mai mult sau mai putin legal, dar nu ne-ar placea sa nu dormim nopti la rand, sau sa facem o munca 'nedemna'. Suntem saraci dar mandrii. N-am invatat ca putem castiga enorm, nu doar material, daca facem lucrurile asa cum trebuie. Nu mai merge sa ne batem joc, sa facem lucrurile de mantuiala. Tata imi spunea odata, si spun si eu mai departe: ' Si vacar daca esti, dar esti cel mai bun din bransa, atunci o sa-ti mearga bine'. Hai sa nu mai asteptam sa moara capra vecinului. Hai sa acceptam sa fim 'codasi la oras' si sa invatam de la cei mai destepti decat sa fim 'fruntasi la sat' si sa ne plafonam avand falsa impresie ca suntem 'cineva'. Suntem un cacat.

miercuri, 11 februarie 2009

Mama lor de samantari

Romanilor li se spune pe ici pe colo mamaligari. Nimic mai fals. Nu se mai mananca demult mamaliga. Acum orice taximetrist jegos sau orice spalator de vase la impinge tava mananca la restaurantul chinezesc, isi scoate 'nevasta la libanez' sau daca mananca acasa, are frigiderul plin de produse premium cumparate din hipermarket. In schimb...samanta ela putere. Abia avem primele imagini de pe stadion, inainte sa inceapa meciul. Tribuna e plina de indivizi care scuipa in stanga si dreapta. Ce legatura are fotbalul cu semintele? Ce legatura are floriceaua cu filmul? De ce simti nevoia, doar cand te duci la stadion sa-ti cumperi seminte? De ce sa mananci floricele la film? Asta ne dovedeste ce aproape suntem inca de maimute. Asa ai vazut de mic, asa ai fost obisnuit si acum...cum vezi un meci, te roade buza dupa o samanta si o bere. Nu ai niciodata pofta de o sampanie, de un snitzel, de o savarina, sa nu mai vorbesc de o mamaliga. Bomboanele agricole sunt esenta sangelui de roman.
Acum va las ca e meci si mi s-a terminat punga de NutLine, prajite si sarate.

Preacinstitul

Nu vorbim de religie. Nu vorbim de Preafericiti, Preacuviosi sau Preacinstiti Parinti. Vorbim de o calitate ce poate sa fie un foarte mare defect daca depaseste anumite limite. Simt ca de multe ori sunt mult prea corect, mult prea cuminte, mult prea cinstit. Si atunci....'preacinstit' devine sinonim cu 'preaprost'. Da...o recunosc. Sunt momente cand parca versurile Parazitilor " N-ai furat credeai ca-ti cade mana, dar ti-ai taiat-o in strung, si acum te bucuri de avantajele vietii de ciung !" imi sunt dedicate.
Pana imi dau seama daca e bine sau nu si eventual pana gasesc antidotul, raman un preacinstit de ocazie.

luni, 9 februarie 2009

Relatia dintre limba si rect

Ce au in comun limba cu rectul? Daca vorbim strict din punct de vedere anatomic, ele nu au nici o legatura in afara de faptul ca una incepe procesul de digestie iar cu celalalt se termina. Cand vorbim de aceste doua componente ca apartinand aceleasi persoane, atunci putem spune ca ele nu se intalnesc niciodata. Situatia se schimba atunci cand ele apartin unor persoane diferite situate pe trepte diferite ale unei organigrame corporatiste. Aha...in sfarsit incepe sa capete sens acest subiect. Da. In aceste cazuri cand limba unui pretendent la ascensiune mangaie, uneori cu ata de multa arta, rectul ravnit al celui mai privilegiat de soarta, pentru a ajunge pe o treapta superioara, avem un adevarat fenomen.
Exista posesori de limba care au au ajuns sa o foloseasca cu atat de multa pricepere incat este aproape o arta. Ceilalti?...ceilalti nu fac altceva decat sa incerce, si sa cada in penibil cu fiecare ocazie in fata oricarui auditoriu.
Ce ne facem atunci cand suntem in preajma unui astfel de exemplar deosebit de periculos? Este o intrebare la care nu am inca raspunsul, dar promit sa fac cercetari mai amanuntite. Aceasta rasa aparte, care exista inca din cele mai vechi timpuri nu o sa fie eradicata niciodata. Posesorul de limba agera, are si un neajuns anatomic. El nu are coloana vertebala, ceeea ce ii permite sa miste limba mult mai dibaci decat ceilalti. Asta il face special. Dar acest personaj nu trebuie condamnat de unul singur. Fara nevoia de a fi lingusit a posesorului de rect, el s-ar afla in imposibilitatea de a-si face meseria. Unde nu e cauza nu e efect.
Imi cer scuze celor ce au crezut ca acest articol o sa fie defapt o lectie, un manual care sa te invete cum sa preaslavesti recturi. Nu stapanesc aceasta arta si nici daca as fi stapanit-o nu as fi oferit consultanta gratis.
Imi cer scuze si celor ce stapanesc arta la perfectie pentru faptul ca v-am plictisit cu lucruri ce le stiati atat de bine.
Va doresc tuturor sa fiti complet straini de fenomen. dezvoltati-va mai mult coloana vertebrala . S-ar putea sa nu aveti foarte mult succes dar macar o sa aveti parte un somn mai bun.
Daca ce am scris nu are nici un sens...trimiteti comentarii. Altfel....luati aminte.
:)

Pffffffffffff

Azi nu critic. Azi nu sunt acid si nu injur. Nici nu o sa laud, nici nu o sa spun ca totu-i bine. Nu mi-e lene, mi-e doar...indiferent.
Sunt inca la servici si am inca destul de multa treaba.
Cine face si desface are tot timpul ce face.

duminică, 1 februarie 2009

O lume nebuna...

Vad la televizor un reportaj despre 'Second life'. Un joc pe internet, defapt un spatiu virtual in care poti sa-ti traiesti a doua viata. Poti sa fi cine vrei, sa faci ce vrei, fara inhibitii...dar...trebuie...normal, sa platesti. Totul costa ca si in viata reala. Platesti pentru chirie, pentru haine, pentru tot, dar...poti sa si castigi. Intrebarea care mi-a venit in minte e...bine bine dar asta faci si in viata normala. De ce simti nevoia sa ai o a doua viata stand in fata calculatorului? De ce nu iesi in lume, afara? 'Pentru ca in 'Second life' se socializeaza mai usor' ne spune un utilizator :) . Trag imediat concluia ca e un spatiu pentru ratati, pentru frustrati, inadaptati. Apoi imi dau brusc seama ca toti suntem ratati, toti suntem inadaptati, toti avem frustrarile noastre, indiferent cat de bine pare ca ne merge. Si atunci? O tipa care se ocupa de mentenanta platformei ne spune cu nonsalanta ca asta e viitorul. Poftim? B*****-** P*** in M*** si multe altele. O alta stire ne spune ca in viitorul apropiat datorita technologiei am putea sa traim mult mai mult sau chiar sa fim nemuritori. Ha !?! La ce ne ajuta? Sa avem mai mult timp sa stam pe 'Second life' ? Daca asta e viitorul atunci de ce sa nu mai beau sa nu mai fumez? De ce sa traiesc o viata asa zis sanatoasa? Sa fac sex virtual pe o platforma de internet, cu o persoana virtuala? Penibil. Am brusc un atac de furie ce nu ma caracterizeaza. Pentru mine nu-mi fac probleme. Am depasit demult stadiu in care ma poate influenta un lucru de genul asta. Imi place prea mult viata reala cu lucrurile bune si rele pe care le are. Cu dezamagirile si problemele ei. Cu prieteni palpabili, cu care bei o bere, fumezi ceva si pleci intrun club real, de fite sau nu, cu preturi de bun simt sau mult, mult prea exagerate, dar unde te intalnesti cu femei reale cu care faci sex...da, sex, nu labareala in fata calculatorului uitandu-te cum un avatar suge pula altui avatar. Oameni buni,....sunteti normali? Nu. Ce viitor au copii nostri daca noi suntem deja legume? Nu judec acum ce e normalitatea pentru ca nimeni nu e normal. Defapt nici nu exista asa ceva. Cuvatul normal nu exprima nimic. Fiecare e unic, normal in felul lui, ciudat in felul lui. dar hai sa traim in lume reala....va rog...s-a ajuns prea departe.
Daca esti unul dintre cei ce stau prea mult in lumea virtuala, inchide calculatorul, toarna ceva in pahar (o bere, un vin, o tarie) deschide larg fereastra, si uita-te la lume in care traim, cu bune cu rele. Iesi afara si plimba-te.
Viata e frumoasa tocmai pentru ca nu e perfecta, tocmai pentru ca nu e asa cum vrem noi !!!

Hai ca am plecat sa beau o bere. Te pup ciao pa :)