E bine dar nu prea

Am ura dar nu am cerneala. Imi iau briceagul si incerc sa ascut un creion. La ce bun? Gratiile ma strang si imi apasa pieptul. Nu pot sa respir. Cu ultima lumina din ochi ma uit in jur si incerc sa gasesc o scapare. Jur ca nu ratez prima ocazie cat de mica sa alerg dincolo de zid. Dar e atat de bine aici! Aici e locul meu! Aici trebuie sa fiu. Aici trbuie sa fim toti. Nu poti sa alergi dincolo de ziduri prea mult. Daca nu o sa mai pot sa ma intorc. Daca o sa ma ratacesc si nu o sa mai gasesc drumul inapoi? Nu pot risca asta. Nu. Trebuie sa inteleg sa asta e ceea ce trebuie. Omul nu este animal salbatic. Omul este o fiara care a stat prea multe secole in cusca. Dincolo de gratii e frigul incertitudinii. Atat de cald imi e acum dar nu am curaj sa ma racoresc. Daca mai tarziu o sa-mi fie frig si nu o sa mai am unde sa ma incalzesc?

E bine aici si e cumplit!