In lumea celor care asteapta

Ne place sa asteptam. Nu...nu in trafic sau la vreo coada la mici si bere. Acolo ne inghesuim, urlam si ne batem sa ajungem in fata. Dar in rest? Cand vine vorba de lucrurile care conteaza si pentru care trebuie sa muncim? Asteptam sa ne vina din cer. Asteptam sa faca altcineva pentru noi. Cand apa ne inunda casa asteptam sa vina armata sa ne scoata din mizerie si noi bem la carciuma. Asteptam salarii mari dar ne consideram nedreptatiti ca trebuie sa mai si muncim. exemplele sunt multe si le stim cu totii dar nu critic. Nu e vina noastra. asa am fost crescuti. Sa asteptam. Ciobanul mioritic asteapta sa-l omoare ceilalti doi, babele asteapta ca drobul de sare sa cada de pe soba, peste copaia in care doarme copilul. E clar...nu e vina noastra. Nu poti sa lupti cu intraga indoctrinare a culturii noastre. Ne miram ca baietii destepti fac bani mai mult sau mai putin legal, dar nu ne-ar placea sa nu dormim nopti la rand, sau sa facem o munca 'nedemna'. Suntem saraci dar mandrii. N-am invatat ca putem castiga enorm, nu doar material, daca facem lucrurile asa cum trebuie. Nu mai merge sa ne batem joc, sa facem lucrurile de mantuiala. Tata imi spunea odata, si spun si eu mai departe: ' Si vacar daca esti, dar esti cel mai bun din bransa, atunci o sa-ti mearga bine'. Hai sa nu mai asteptam sa moara capra vecinului. Hai sa acceptam sa fim 'codasi la oras' si sa invatam de la cei mai destepti decat sa fim 'fruntasi la sat' si sa ne plafonam avand falsa impresie ca suntem 'cineva'. Suntem un cacat.